Și gândurile formează familii
pe insula vietății mele, unde
se ceartă, se-mpacă, se viziteaza,
mai și conlucrează.
Când se-ncuscresc, se nasc idei
de care trebuie să am grijă.
Apar și cereri de azil
sau gânduri naufragiate
pe care le țin în carantină,
să nu fie infecte sau demente,
pentru că nu am spital și ospiciu.
Dar am un mare cavou al uitării
moștenit genetic.
Ca unic și veșnic propietar,
am pus numele meu insulei
până o va acoperi vreun val
stârnit de soartă.