Nu mă place berea,
dar mă plac țânțarii.
Există și limbi imperiale
îngrășate din cadavrele limbilor moarte.
Există pe alocuri fosile de lume țărănească,
conserve de istorie vie.
Legile vrerii sunt vulnerabile
în toate spațiile cu bugete deficitare.
Fanatismul contagios și prostia curajoasă
nu se pot contesta reciproc.
Talentul și pudoarea sunt aberații
în mahalaua falselor polemici.
Râgâielile, flatulențele, mascaradele
conduc dezastrul cetelor de pietriș uman.
Țipătul câte unui vultur arestat de nori
este denunțat de broaște râioase și porci.
Iată de ce și poezia impostorilor solemni
orăcăie sau grohăie gunoaie moderniste.
Dacă nu mă placi, iubește-mi dispariția!