poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-21 | |
parodie după „Atât de greu”
de Mariana Moga De-o vreme știu că mă ascultă băieți iluminați de har, și-n vis de-mi scapă vreo insultă, le-o dau, pe-această cale,-n dar. Când simt că-ncearcă vârcolacii să-mi bântuie-n calculator, m-apucă pur și simplu dracii și-arunc hard-discul în decor. Văd siluete-ncețoșate cu epoleți vânând o stea, iar visele necenzurate au prinsă-n spate-o tinichea. Au vrut recent să mă și bată dar m-am ascuns, iar un vecin cu-o palmă cam cât o lopată le-a dat de au gemut puțin. Acum când ies la promenadă, deși-i privesc tot amărât, văzând ce greu pășesc pe stradă, îmi stă și înghețata-n gât. poezia parodiată Atât de greu de Mariana Moga Pe undeva știu că veghează lumina peste un gutui, ori poate-un felinar visează, privind spre calea nimănui. Dansează licurici prin beznă, în seara fără calendar, ceața ajunsă pân’ la gleznă plutea-n decorul legendar. Aud din zări întunecate, bolnavi cerșind un strop de stea, iar nori cu vise spulberate, stau goi, chiar sângerând pe ea. Deodată orologiul bate, ascuns după un ceas târziu, cu respirații prea curbate și-un râs gemut de prea pustiu. Mâine e ziua de paradă, sărbătoresc un… „amărât”, stau nevoiași chirciți pe stradă, cu ceața înghețată-n gât.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate