poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-15 | |
Motto:
„[…] Acesta este semnul în fiecare epistolă; așa scriu eu.” (Pavel) 2 Tesaloniceni 3:17 Așa scriu eu: cu mâna tremurândă, Care-a pierdut tot leacu-alinător, Înfometat sub pâinea aburindă, Copac aproape mort lângă izvor. Și n-am mai mult decât o mână goală, Și mi-au căzut ciorchinii toți din poală. Așa scriu eu: cu degetele albe De lepra tolănită pe divan; Pe gât am răni ascunse și port salbe Din stropi de plâns, broboane de alean. Și nu-mi aduce-n dar deșertăciunea O haină, să-mi acopăr goliciunea. Așa scriu eu: încovoiat de vreme, De timp pierdut pe căi fără de rost, Făuritor de false diademe, Având palat de umbre adăpost. Și-aș vrea din nou al veșniciei nimb, Dar mi-e moneda calpă, cum s-o schimb? Așa scriu eu: robit sub lanțuri grele, Noian de gânduri sufletul îmi sapă, Strivit de alte duhuri și mai rele, Ce-au năvălit din locuri fără apă. Și-n casa mea, cândva împodobită, La loc de cinste-i cupa otrăvită. Așa-am să scriu: doar Ție-ntotdeauna, Chiar dacă toți m-au declarat pierdut Când mi-a căzut pe lespede cununa! Și, Doamne, doar Tu știi cum ai făcut, Că mi-a cântat cocoșul, într-o seară, Pe drumul spre Damasc, a doua oară!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate