Se pare că trupul meu e furios
că nu l-am păstrat adolescent.
Imagine ridicolă de omidă cu aripi de fluture,
sau de alfabet doar cu primele litere !
Mi-am cam rezolvat toate ecuațiile,
elixirul necunoscutelor m-a gustat,
frenezia jocului cu picături de orice fel
mi-a închis porii multor dorințe,
impasibil îmi lovesc trupul
de aerul care mă înconjoară.
Nu am de ce să omor ce-a fost,
am deja un mausoleu de amintiri.
Sunt dator soarelui că m-a lăsat
să te văd în lumina lui
și-l iert pentru că nu mă iartă.