poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-19 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Pe seară, ori în noapte mai repede, mă simt înconjurat deodată de chipuri lungi și pale, de umbre, de livide lumini și fără sânge ce tâmplele cu galben îmi pătrund. Și-atunci pe scări imense, pe care persistenta presimțire obscură-a unor buze încremenite,-ți lasă fioruri înghețate, m-atrag în seară, naosuri adânci unde și glasurile-ajung a fi un susur de voci, doar un învins ecou de glasuri, gâtlejuri subterane, zbătându-se să spargă vreun perete, să se ridice din vreun fund de-abis, scăpând de tot ce lent le-năbușea… cine sunteți cu cearcăne adânci și depărtate,-n care, vise tulburi n-au ars cu flăcări vinete, nici când? Cine sunteți, ființe care, trăind, muriți, extatice făclii-n topiri meree? V-ascult doar temător, veghind cu spaimă năvălirea voastră, și frigul ce ne-nchide cu sunet surd, și caut un ascunziș, să fug, să mă desprind de-această grea tristețe-amară, veche, această agonie în ceață, și plăcută, ce de la voi ajunge la mine-n câte-o seară sau noapte solitară, fără veste. Traducere Veronica Porumbacu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate