poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-15 | |
tot mai rar deschid uși în mine
în camera dinspre miază-noapte amintirile dorm ghemuite prin colțuri, le acoperă uitarea ca o iederă otrăvitoare ivită pe neașteptate printre crăpăturile zidurilor lumina le mângâie cu degete de fum trezind în praful podelei istoria unor povești despre care abia îmi mai amintesc uite, armura pe care ai uitat-o la mine în singura noapte de dragoste pe care nu am trăit-o, încă mai are mirosul tău și o rană pe care n-am știut cum să o vindec, balansoarul din fața ferestrei a legănat umbrele tuturor penelopelor din mine uneori mă așez doar pentru a-mi aminti cât de mult le-am urât speranța cu care te-au tot așteptat, stăruința cu care te-au chemat înapoi împletind drumul spre casă în cămăși nesfârșite pe care n-aveai să le porți pentru că n-aveai sa afli niciodată despre această trudă clepsidra în care ți-am ascuns războaiele de 100 de ani ce-ți rămăseseră de dus, ziua aceea în care mi-ai sărutat umbra în semn de rămas bun și ea te-a urmat credincioasă, au fluturat steagurile ce-ți vesteau victoriile și mersul mai departe, tot mai departe de oameni, de viață cu fiecare pas nisipul năștea în clepsidră o altă clepsidră timpul un alt timp, așteptarea o altă așteptare, tăcerea o nouă tăcere mult mai chinuitoare și mai grea caseta cu fluturii miopi ce și-au ars aripile în încercarea de a citi mult prea de-aproape de inima pe care-am scris cândva mistuire iminentă la atingere aurele îngerilor care au ales să devină oameni scoicile în care am ascuns glasul mărilor pe care le-ai văzut doar prin ochii mei dorul care bântuie desculț așteptând scrisori ce n-au să vină pentru că realitatea care ne îmbrățișa visul într-o rezonanță ciudat de tandră nu mai există tot mai rar deschid uși în mine muzeul de amintiri ascunde iluzia unei zile în care ți-a fost ursit să ai tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și tu ai crezut
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate