Mai rabdă-mă lumină,
nu fii așa haină!
Oare te-am supărat
că nu te-am lăudat
când lumânarea rea
doar noaptea se vedea
aprinsă de vreo stea
visând în mintea mea?
Vrei umbra înapoi
să fiu doar un strigoi
printr-un castel uitat
de timpul îmbătat?
Tu nu ești păcătoasă
că umbli curioasă
și scormonești prin mine
ce-i rău și ce e bine
ca să te știe lumea
că tu ai fi minunea
ce scoate la iveală
micuța-mi nicovală
bătută de destin
să-mi fie viața chin?
Lumină vanitoasă
de vrei să-mi fii mireasă
află că-s juruit
noapții din infinit!