poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-03-31 | |
Doamne curmă a mea viață!
Lasă-mă să-mi dau duhul. Căci odat' eram speranță, Iar acuma sunt opusul. Unde-am greșit? Ce n-am făcut? De ce plutesc în zare? Departe însă de pământ.. Și de lună.. și de soare. Sunt doar un praf, praf gânditor, În negura pustie, Înconjurat de întrebători, Ce peste timpuri dăinuie.. Și ei se-ntreabă, nu se roagă! Credința lor e oarbă. Căci fură orbiți de întrebări Ce alor minți s-absoarbă! Și doar un demon, sau un înger, Mai poa' să cuteze șansa, Să înțeleagă ce-i cu ei Și să-nțeleagă viata. Noi? Oameni suntem. Nici îngeri și nici demoni, Nici zei și nici titani, Nici lună și nici soare. Noi suntem doar un peștișor, Întrun ocean mare. Ș-atunci la ce te aștepți De la imensa mare? Să se destăinuie unor pești, Ce n-au cum s-o măsoare? Nici s-o vadă asa cum e.. Căci sunt orbiți de simțuri. Abia când al lor schelet Atinge fundul mării, Abia atunci ei tot percep Postmortem rostul vieții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate