sunt profetul celor cu genunchi casabili
înainte de-a pleca să explorez oasele albe de așteptare
rașchetez spaimele timpului
de pe talpă
sortează rădăcinile după vertebra abisului
lutul e blând macerat de verde

un singur ochi înghite pantagruelnic
memoriile

suveica magiei întărește urzeala de carne
profetică stare incendiază celula
trăirea

împăturesc atâta căldură sub coastă
că pot răscumpăra pe toate meridianele frângerea aripii
mai viu sunt astăzi decât visul luminii

vânturile nordului își trag esența din sângele meu

amân execuția apusului
soarele n-a terminat de invadat copleșitor
singurătatea templelor

precum un ascet amnezic trec inocent prin țesătura spațiului reptilian

instinctul de conservare e singura certitudine
nervurile țipă
sunt
sunt
sunt
chiar de gura
urechile
mâna
rând pe rând se dezic de mine până și pielea
își subțiază cerurile

pliez la dungă supernovele
pentru mai târziu

genunchii își adună de pretutindeni smereniile sângelui
și devin rugăciune

om