Și în mine am urme de la o stea
care a explodat cândva,
supernovă luminoasă de fericire,
cum și eu radiez acum
în minicosmosul nostru.
Știu că unda mea de șoc tardiv,
în dezintegrare, îți umple existența
când ne mai apropie timpul.
Mă consum asimetric
în mediul tău de corp celest,
mai atrag rămășițe aiurite
în căutare de vibrații virile
și-ți gravitez eliptic printre dorințe
să-mi împlinesc colapsul
în fuziunea mea cu destinul
de supernovă dispărută.