Ascult cum se gudură vântul
printre salcâmi
oglinzi creionând
în ceața serilor reci.

Ce dor să le ating
ce dor,
de glasurile stinse-n tăceri
de licărul senin din priviri...

Fiecare răsărit primește o rugă
fiecărui apus o lacrimă-i curge...

Durerea închisă în vrie
amintirea-ncrustată în rame de-argint
plânsetul goarnei
și un pumn de pământ
este tot ce rămâne
dintr-un destin
nici greu
nici ușor,
pulsând de emoții.

Regretul de a fi fost
ori de a nu fi fost,
cu pasul umbrit călcând peste cioburi
și acel dor surd
ce se va stinge
cu mine deodată...

12-09-17