Prins de păianjenul însemnat cu o cruce,
supt de sufletul plin de căințe adunate,
par o mumie eviscerată de fericire și speranțe,
tors ca prim fir vibrat în plasa noilor victime
atrase de feromonul zborului spre fericire
și aștept să mă fure vântul uitării de sine.
Instinctele înveninate s-au răzvrătit în mine
pentru că iar le-am abandonat necugetat,
atras de semnul celest pe care nu-l meritam.
Calm, mi-am comandat zăbavă pentru iertare
de la păianjenul pe care l-am învățat
să se bucure de gustul sacrificaților săi
și-mi merit starea de jertfă de-ntâi.