sînt fericită poate în noua ordine a ideilor
fiindcă se-apropie idele lui Marte
am înfipt un stick de memorie în spinarea computerului,
atîta mi-e cămașa lui de dragă,
noi facem corp comun și soldățim împreună,
eu și computerul meu îmbrăcat în negru,
proaspăt hirotonisit

ieșisem azi la drumul mare
și priveam de departe silueta amenințătoare
galben viu a unei macarale,
cu ochi de robot înteligent, dreaptă pe picioare
gînganie, îi spuneam în gînd, ce brațe lungi ai,
în acest holocen robostratificat cu toții sînteți galbeni și icterici
de antropocenoză, în acest mirific parc cu brațe
și picioare și aripi și creiere gigantice,
aproape înfrînte, aproape devastate de cianoză,
de un cataclism al umaniștilor expulzați din civilizație

sînt fericită poate în noua ordine a ideilor,
mai ales cînd văd cît de strînsă e centura Orionului
peste visele mele calde și plăpînde,
așa cum mă aflu culcușită în patul cu perne sintetice,
așa cum ascult pocnind dulce țevile instalației
cu centrală automată cu gaz, cum odinioară în ierni sfinte
trosneau lemnele în soba din fontă
de ce nu?