copil fiind tata mi-a spus într-o zi
Nihil Sine Deo
nu-l simțeam pe Dumnezeu
bunica spunea seara
Tatăl nostru
era o poezie frumoasă
creșteam cu frica de noapte
ascuns în singurătate
ca într-un țarc
setat pe culorile copilăriei
ziua ploua și mă piteam
sub pod să aștept lumina
într-o zi a tunat puternic
cerul s-a despicat în fulgere
am fugit să mă ascund
m-am împiedicat de cuvinte
din spaimă l-am
chemat pe Dumnezeu
s-a făcut lumină
în suflet
Nimic fără Dumnezeu
este sărbătoare
tata se întâlnește
în cer cu regele