faldurile vieții s-au dat la o parte
și am dat năvală urlând
ori poate că și tăcerea era un urlet
dar nu știam eu

de palme nu am scăpat
așa cum copacul nu-și leapădă truda
fără o pală de vânt
am sfârtecat sânul vieții
morfolind cu poftă fiecare zi
am cărat tot pământul de-a bușilea
adunând clipe amintiri
și ducându-le la gură

și am sărit
și-am alergat
însoțindu-mă onomatopeic
cu toate stările copilăriei
mâinile au desenat sâni și coapse
visele desenau obraji bucălați
și mă împlineam ca o rodie
plină de amintiri
și de trăiri

iar acum, la sfârșit
pot să vă spun că am fost și eu
călător prin țară cuvintelor