nu mă învăța mecanic
nu-mi lua din dicționare definiția
din tot felul de cărți
nu te încumeta să așezi
un cuvânt peste lucru
nici lucrul peste lipsă
să tragi de ele până când se va naște
un simulacru de sens
așa-zisa formă a degetelor mele când bat
în verde de n-o fi cumva albastru
...halul în care prin mine circulă curentul și cineva
entuziasmat doar poet se va grăbi să formuleze
noua teorie a conductibilității
nu face pe conștiinciosul
nu mă învăța pe de rost
ca pe o poză
ca pe o problemă
habar nu ai cum se uită
toate chestiile astea
scoală-te într-o seară
îmbracă-te bine
(la un moment dat va trebui să dai cu toate ale tale)
vino la fața locului
fii martorul
crizelor lunare
al spaimelor feminității
al tuturor ieșirilor din mine
acuză floarea și ochii necunoscutului
începutul de zi arogându-și modul meu
de a purta pământul / numele / cartea de identitate
deprinde-mă cu alineate și intonații
cu spațiile arhipline și zona vidă
cu scrisul neinteligibil ascunzând o nălucă
învață-mă 1 dată învață-mă de două... crede mai apoi
te îndoiește
fii martorul timpului care îmi intră în vene
vezi cum se face toamnă cum
dimineață...
ține-te după urmele mele
lasă în spate pădurea de foioase toți mistreții
caută-mă printre păsări... printre întrebări...
caută-mă în tine.