poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-04 | |
toamna aceasta
se amestecă cu sângele alb al n e pu t in ței. te găsesc în orice cameră în care soarele moare. eu sunt întunericul. sunt voci la care doar noaptea pot să ajung. scrijelesc pielea mea de diamant. desenez lumea cealaltă. văd copii urcându-se în balan soare/ văd cum se rotesc caruselele în noapte. văd lumea îngrozită de spaimă. dar nu moartea o sperie. văd pisicile muribunde pe malul oceanului pe care oamenii le îngroapă. și copiii râd / sunt copiii întunericului / de pe lumea cealaltă care ne stau strâns lipiți de piepturi când nu mai avem ce iubi. văd razele de soare cum se-mplântă în corpurile noastre vii ca niște cuțite și le fac sa tremure. scrijelesc drumul / în ochii tăi se vede lumea cealaltă plină de vise și smoală. scrijelesc cerul: din el cade frigul care ne face cruzi & goi. din el cade bruma care acoperă cu firele ei argintii lumea noastră plină de copii ai fricii. văd mașinile continuând să pompeze sângele. trasez cu creionul chipul tău blând ca al unui copil care dispare încet, neputincios într-o mare învolburată. acolo unde văd: carusele care nu se mai opresc. copiii noștri goi dându-se în balansoarele noastre goale. & așteptând răsăritul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate