poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ din valea lui Hinom ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-28 | |
Pătrunde-n miez ca-n propria sa casă,
desculț, lăsând afară toată zarva. Și-a scuturat din sine toată pleava de litere cu voce lipicioasă. Afară a lăsat scrumul din vise, idei hibride înmuiate-n ceață. Ca niște pești zvâcnind la suprafață, se-ntorc lumini din lumile închise. Aici nu-i timp uitat între crevase, să-și roadă clipa, cinic, în măsele, nici glasul vreunei umbre ușurele, să-i intre Albăstruiului în oase. Din sine întru sine, doar minunea cântă domol o melodie lină, purtată de-un ecou în serpentină, care-i asigură conexiunea cu miezul grav, pulsând în plasma oarbă ca fătul în placenta unei mame. Cântec purtat de infinite game, în sine însuși iar să se absoarbă. Vrăjit e Albăstruiul, cum nu-i altul, sorbit de-o notă-n ritmurile fine. Trecut în cântec, resorbit de sine, va ști, de-acum, cât e de sfânt înaltul.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate