„Ucideți lira! a strigat Cain;
În arșiță ea cântă de răcoare,
Balsam de pace curge pe mioare,
Păstorul mulțumește de ce are;
Dar eu nu pot, că eu nu vreau puțin!
Când lira nu-i, dispare și păstorul
Și-ntâietate are… următorul.”

„Ucideți lira! murmură Agar,
Căci rodul meu înseamnă începutul,
Avraam e tată, vine-ntâi născutul!
Ce promisiuni când ai neprevăzutul
Și când ce-i greu se-așează pe cântar?!
Iubirea nu-i nimic atunci când n-ai;
Sunt roaba, alungați-o pe Sarai!”

„Ucideți lira! plânge-n pumni Esau,
Eu sunt cel mare, nu vreau să slujesc;
Ca ciorba cea de linte mă-nroșesc,
Vreau să ucid un om și nu-ndrăznesc,
Vreau binecuvântări, nu pot să iau!
De aș mai fi o dată cel dintâi,
Aș ține pofta lumii sub călcâi.”

„Ucideți lira! a strigat Onan,
Eu nasc doar ce-i al meu, nu pentru morți;
Când ai un prunc, la sânul tău îl porți,
Nu vreau să știu de lege și de sorți,
Nu-mi pasă mie de cerescul plan!
Iubesc ce e al meu, urăsc ce vreau,
Nu dau altora ce nici eu nu iau.”

„Ucideți lira! strigă fariseii –
Și va tăcea și gloata asta multă;
Ei văd minuni și nu ne mai ascultă –
Noi nu suntem ca ei, e o insultă,
N-am fost nuntași la Cana Galileii!
Avem doi ochi cu care să vedem:
Unu-i închis, cu altul nu credem.”

… Nu, lira nu rămâne în mormânt
Și-n zare, ceasul pentru cântec bate,
Avem un Domn, pe mas-avem bucate
Și hainele de nuntă sunt curate.
La orizont, sub vălul alb și sfânt,
Se-nalță un popor de mântuiți

Și lira cântă, psalmii-s pregătiți.