Stau, mâzgălind pe coală, cu două suflete împrejur;
Dulăul credincios Bobiță și mâța neagră Mașa, mică...
Mimând că dorm, să relaxez, să respir aerul cald, pur
În liniștea ce câte-un tril... ori gâză ce din ”son” despică.

Din când în când o adiere venită de pe semn de roză
Îmi face vânt de evantai, mai mult vis din real gând,
Mă deplasând din ambient într-o colinică narcoză
Să-mi fac trăire-n paralel... ori altceva, dintr-un nicicând.

Îmi scormon filmul ce-am turnat scurt, definitiv periplu,
Metraj cu doar puțini actori -n-a fost buget de distribuție
și obligat a trebuit să joc în rol erou multiplu-
Fără a fi, culmea, apreciat mai mult de-o simplă... alocuție.
05.08.2014