trăiesc stări cristaline din boem izvor
în puritatea lui se oglindește cerul
am închis tristețea și i-am pus zăvor
ca să nu mai tulbure magia, misterul

elanurile tandre m-apropie de stele
în suflu melancolic mă regăsesc și eu
am rupt șapte peceți la gândurile mele
destram tăcerea și vorbesc cu Dumnezeu.

timpul meu se măsoară cu ample vibrații
cerească feerie se cerne peste suflet
sufletul meu s-a încărcat cu revelații
și deseori îmi pare că plutesc pe sunet.

bezne și abisuri dispar în constelații
norii se descarcă-n ploaie împunși de tunet.