În conul de umbră
las timpul saà curgă,
să nu te încrunți înger cu chipul smolit
sunt călătorul cu aripi violet
ca apa mă strecor printre metehne
ca șoimul arcuiesc o aripă
când mă afund...

Din cupe amare-am sorbit
lacrimi s-au frânt pe obraji
dar pasul Îincă e viu ,
cu talpa ating nisipul fierbinte
cu glezna-ngropată-n dantelă
îmbrățișez marea
și vârful de brad senin îmi clădește.

O, Doamne!
Mai lasă-mi
acest trup frământat de culori
să pot gusta grăunța zilei
azi
maÂine
mereu...

8-04-17