stau plină de vrajă la marginea splendorii
munții se oglindesc în lacul de smarald
împodobiți cu brazi sunt frați cu condorii
care zboară liberi cu povești de herald.

în poiana verderazele frenetice se joacă
căprioare zburdă, se-adapă la izvor
fericirea verii nu aș vrea să treacă
să mă plimb desculță pe floral covor.

mă scald în valuri limpezi diafane
pe culmi de extaz mă mângâie lumini
le recunosc smerită naturale icoane
le așez în suflet lângă mândri crini.

într-un sărut de raze uit de vechi canoane
iubirea lor ajunge până la rădăcini.