De-ai fi fost perfectă
ne-am fi regăsit în argintul stelelor
și în dinții munților
și-n ochiuri de apă.

Dar ele nu-s perfecte
și ce rost ar fi avut
să aștept mai mult de la
tine?

De-ai fi fost perfectă
te-aș fi ocolit
pentru că poate-n perfecțiunea ta
n-ai mai fi lăsat loc
fericirii.

De-ai fi fost perfectă
te-aș fi privit
și m-aș fi plictisit,
căci zarea nu-i perfectă,
nici argintul stelelor,
nici dinții munților,
nici ochiurile de apă.

Și de n-ai fi fost perfectă
aș fi plâns și pentru tine,
căci în imperfecțiunea ta
nu știai
că mai ai nevoie doar
de mine.