Mulțumesc că mi-ai adus mâncarea.
Te invit să o pui în frigider,
lângă victima prudenței tale,
victimă ce suspină între unt și lapte,
victimă de sânge și oroare.

Apoi, te voi ruga să închizi frigiderul,
căci nu vreau să iasă frica prudenței mele,
ce atât de pătimaș mă-mpinge agale
spre o ultimă prăpastie a mării.

Și nu aș vrea în zborul ei
să agațe niciuna din trăsăturile din frigider,
căci stau bine acolo la rece,
fără să vorbească sau mai bine,
fără să le aud.

Iar dacă-mi va fi foame,
mă voi decide să devorez
ceea ce alții vor să vadă
pentru că ce am pus în frigider
e numai bun de devorat
și de păstrat
pentru ceilalți.