Trezește-te, din ecouri pierdute,
Adună-te, din roluri multe,
Aruncă măști și fii tu iar,
Căci altfel totul e-n zadar.

Nu lua granitul cel din munte
Să faci la tine-n curte punte,
Căci solul este cam subțire
Și pic cu pic te pierzi din fire.

Rămâi aici, acum, pe loc,
Și ia din ochii tăi tot foc,
Și ca un Pheonix când renaști
Pe tine însuți te demaști.

Din cărămizi mai mici de lut
Fă-ți un castel de netrecut
Și-n sufletul ce ți-ai clădit
Nemuritor să fii și împlinit!