Lumea răzvrătită pe început își recunoaște păcatele,
bate clopotele nemulțumită de întâmplări,
rupe din sufletul încredințat de Dumnezeu
și uită de îndatoririle sale.

Nimic nu se ridică deasupra gândurilor ascunse,
să se îmbrace în cuvinte mărturisite,
în răni supurează sângele dezamăgirii,
viața are rigori ce se extind
și nu se mai pot îndeplini.

Întunericul se pierde de lumină,
nopțile deschid ușile iadului
paznicii verifică orice identitate bolnavă
și însuflă morții bucuria pedepsei.