ca să fiu astăzi iau
din lipsa de stare a copacului
ridicându-se / prăbușindu-se
fără privirea din exterior
fără om fără timp fără niciun nume
prelungindu-și estetic verticalitatea
– geometrie a formelor pure:
linia schițată de fulgerul matematic –
iau din felul în care depărtarea își concepe
punctul terminus în vârful florii
în oceanul palmei brăzdate
la intersecția îngerilor cu păcatul
acolo unde înstrăinarea nu există
nici alți demoni
este doar roiul acesta de albine făcătoare de muzici
ceva din începuturile vremii
lumea frumos nesfârșindu-se și
cuvintele vin
fluturi
și frunze vin
și copaci...
și haine și veioze și fructe...
și aproape-eu...
și aproape-tu
destinul impersonal:
nicio teamă de singurătate