soarele așterne o poveste de vară
se strecoară adânc în sufletul meu
un cântec magic pe strune de vioară
răsună pe ceruri îl fredonez și eu.

prin slove de aur timpul trece grabnic
poeți seceră lanuri de gânduri pe ogoare
mi-s dragi cuvintele cu sensul pașnic
sunt purtate de vânt din floare în floare.

mi-s dragi slovele ce devin bucurii
să vibreze în piept tandre, cordiale
în flux de credință cu tente azurii
ca să estompeze momente abisale.

nu vreau să știu nicicum de nebune furii
să-mi răvășească visul din sfere astrale.