trăiesc în plină vară nostalgia subtilă
o muzică, o poezie îmi convertesc iubirea
avântul grațios să pierd clipa ostilă
alunecă formal îmi lărgește simțirea.

sufletul mi-e adagio la raze solare
visele îngerești pe aripi să zburde
la Cristos iubirea să aflu consolare
că am trăit năucă cu momente absurde.

în conștiința mea fantezia mi-e clară
simt că zbor peste lume cu magia cerească
aripi transparente mă poartă bunăoară
cu grație crescândă și simțire frățească.

amintiri de fericire mereu mă împresoară
splendori din Paradis vreau să mă locuiască.