Pe carnea unui copac, bine preparată,
se vor tatua versurile mele să înlocuiască
viața lui tăiată cu viața mea trăită,
energii risipite în alchimia trecerii
din rădăcini pierdute în pământ,
spre neuroni în sinapse vremelnice.
Sacrificii inutile ?!
Undeva, focul așteaptă la datorie
să ardă și gândurile mele, foaie cu foaie,
în metafizica legiferată de timp,
să nu sărăcească materia.