poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-06-23 | |
am învățat că tot ceea ce nu se spune la timpul său
crește domestic în tine și crezi că-i ok pînă-ntr-o zi cînd îți sfîșie măruntaiele ca un tigru de circ ce-și ucide dresorul și publicul crede că face parte din număr eu n-am știut să-ți vorbesc niciodată mă trezeam dimineața cu inima-n dinți: gata astăzi e ziua în care nu las nimic nespus gata astăzi e ziua în care sunt sfîntul andrei din trupul tău fac o cruce piezișă pe care să-mi dau liniștit viața și nu făceam altceva decît să amușin urma hainelor tale îți căutam cu privirea mașina în spatele băncii dacă o parcai strîmb din nou însemna că ai o zi proastă ca să te simți mai bine imaginam o după-amiază de cîine în care mă numeam sonny intram peste toți idioții cu ecusoane portocalii pe care citeai consilier credite îi luam ostatici comandam pizza cuceream mulțimea de gură-casă cu dragostea mea pentru tine mă rugam coapselor tale cum se roagă turiștii lipsiți de noroc lui cristo redento dumnezeu își lua tălpășița din capul meu cînd prin cămașa încheiată pînă la gît școlărește îți vedeam sînii cum saltă ca știucile din iazul episcopiei cînd ies noaptea să prindă afide ca să nu mă înghită de viu ce n-am spus și să devin eu însumi o tăcere călduță mai vorbesc uneori cu fabio iosefinul încearcă să m-aducă pe calea cea bună îmi spune c-aș putea fi un nou sfînt augustin (mă potrivesc și la vîrstă) care se roagă neliniștită este inima noastră pînă se va odihni în tine eu îi răspund că prefer varianta lui cummings port inima ta cu mine trecem apoi la subiecte lumești cum am votat ce patroni mai cunosc să sponsorizeze o acțiune de binefacere zîmbesc undeva în adîncuri îmi închipui că-i maestrul roshi iar eu frumosul învins n-am știut să-ți vorbesc niciodată mi-a fost teamă să nu aflu că ești altă închipuire ca tot ce-am imaginat pînă acum pentru tine nu știu cine a zis dacă iubești pe cineva trebuie să-l lași să plece dar cel care a zis-o probabil imagina oameni cu toate astea te las să pleci pentru că nu am altceva să-ți ofer decît doi pesos de-argint și o pătură ca santa anna după victoria inutilă de la alamo
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate