Se așază soarele-n ferestre,
florile surâd și se înclină pe rând
cu gingășia unui dans de pasăre.

Într-o vreme cînd vin fluturii aurii,
să scuture roua dimineților de vară
grădinile îmbracă veșminte de smarald.

Lumina-i cristalină pe toate fețele,
o piramidă șlefuită
în care te vezi ca-n oglindă.

E dincolo de de cuvinte
trăirea care izvorăște din inimi
cu lăuntricul bucuriei de a fi
pe aripile cântecului ce te înalță
într-o lume cu alte dimensiuni.