da, de mult am început să fac legături
fără ezitare o spun: din aproape în aproape trăiesc
mă tot duc așa, înainte, leg fără încetare la capete
ca un evadat care înnoadă cearceafuri
ca un alergător care-și predă singur ștafeta

îmi zic: hai, încă puțin, poți până la copacul ăla
dacă tot ai ajuns la el, mai hai,
sigur te mai ține și până la vrabia aia
na, c-a zburat, acum e momentul
să-ți legi pașii până în dreptul norului
și ce dacă fuge mereu, mai bine așa,
de repere din astea pe măsură ai nevoie

hai, știi bine că poți, lasă că mori mai încolo
e timp destul, iar dacă nu mai e, tot aia e
lasă discontinuitatea conștiinței și leagă acolo
fă totul buclă și fundă, dăruiește-ți lumea astfel coerentă
pe mare și pe munte țese cu artă noduri
dacă e cazul să te minți, fă-o cu sinceritate, crede-te

iată, sunt dovada vie că un asemenea trăit merge
ține și loc de divinitate, toate au o legătură
se poate spune și că sunt conectat la propria lume
și chiar mă simt bine așa, mereu așa,
cu sentimentul de șireturi înnodate frumos, gata de drum

mă oglindesc și mă recunosc cu totul, bine legat
știu cine sunt, unde trebuie să ajung
și cum mă face să mă simt toată treaba
pot spune, desigur, fără să mă plafonez,
că am ajuns să înnod foarte bine

am ajuns să închid ochii între două capete
și să le leg zâmbind într-un sărut
am dobândit arta nodului gordian ușor de desfăcut
am căpătat și îndemânarea de a lega două cuvinte
da, draga mea, acele două cuvinte: ai legătura