Au venit ca un roi, au intrat în mine,
hrănite de liniștea înserării,
pline de energie și puse pe șotii,
grămadă de cuvinte dansând în idei,
unele înverșunate, altele prea sobre,
căteva lascive, ghidușe sau chiar călugărești,
se vânzoleau printre neuroni
cu pretenții să le bag în seamă.
Am ales căteva despre fericire
și a ieșit cu tărăboi
pentru că s-au ofuscat cele
care oftau atinse de psihopatie,
dar și nesmintitele idei filosofice
reînviate din axiomele antice,
mumii ale adevărului.
Am luat un pahar cu vin sec
și le-am înmuiat ca pe pișcoturi
până s-au așezat cuminți
la un dialog despre orice.
S-au regrupat și m-au părăsit,
plictisite, cam ridicole și amețite,
să se odihnească în dicționarul
de idei personale camuflate în mine,
pe care mi-e cam teamă
să-l arăt vărstei mele.