Tot mai lungi îmi par zilele fierbinți
Iar nopțile albe sunt copleșitoare
Visez cu ochii deschiși petrecerile trecute
Mi le închipui pe cele noi ca un lapte corăslit-
Uneori aceste scenarii dictate de starea
în care mă aflu
sunt penibile atacuri la persoană-
Parcă ceva din mine se dedublează
În altă ființă dintr-o oglindă concavă
Care-mi arată cu degetul ridurile
Falii de nevindecat,
încă nu-s oarbă.
Mă împac cu mine în târziul amintirilor bune
Și mă rog să nu răspund cu instinctul agresiv
Cu aceleași cuvinte chintă spartă din oglinda cioburi

Judecătorul îmi dă și el ultima sentință: viață!