Tot aștept la bariera
dintre zi și dintre noapte,
când de-o parte, când de alta
printre zgomote și șoapte,
spațiul să se facă timp,
timpul să mă ia cu el -
ghid născut cu dărnicie
pentru ce a fost să fie.
Alții trec, eu mai aștept,
claxonat de guri rânjite,
dincolo să mă petrec
printre vise infinite.
Îmi port cântecul cu mine,
primit de la Dumnezeu,
să mă recunoască umbra
care este-n duhul meu,
când oceanul fără nume
mă va lua cu valul său
fie ca o picătură,
sau grăunte de nisip
așezat ca o silabă
din cuvântul nerostit.
Și voi aștepta să vină
o poruncă de la El
să fim iară împreună
tu o gemă, eu inel!