Am fost pădure cu tulpini de gânduri,
Cu rădăcini de vise-nfipte-n ceruri,
Cu slove semănate-n falnici rânduri
Curgând spre mințile-nsetate de misteruri...

Sunt flacără în fierberi rotitoare,
Arzând la umbra zânelor frumoase;
Un clocot sunt, de zbucium și candoare,
De-amurguri calme și nopți furtunoase.

Voi fi neguțătorul de Speranță,
O marfă ce și fără bani se vinde -
Noi doi părem lipsiți de importanță -
Dar fără ea, o groază ne cuprinde !