privesc luceafărul lumina lui blândă
mă inspiră să scriu sonetul nocturn
ating extazul cu ardoare crescândă
sunt spirit romantic nicicum taciturn.

sufletul se-nvăluie cu lumini fericite
se scurge în stilou tot harul poetic
am lăsat în urmă clipe nenorocite
mă las purtată iar de visul frenetic.

în hora stelelor mă prind și eu
muzici îngerești împrospătează cerul
starea sublimă intră-n orice nucleu
și credința crește mai tare ca fierul.

prin poezia inimii am să trăiesc mereu
ea mi-a descătușat magia și misterul.