poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-15 | |
Nu pot să cred că toamna vine iară.
De ce-aÈ™ uita? M-ai întreba È™i tu, Cum, negreÈ™it, mi-ar spune-a mia oară Nu doar acelaÈ™i semn, cât poate altu’, Mult mai bizar decât mi-a fost traseul, Prin care, neclintit, mi-am luat un nume. Au fost È™i alÈ›ii înfrățiÈ›i cu greul Și drumul lor l-au pus stindard la lume, Dar m-au intersectat în raze surde, Crezând în È™ansa dreptului la viață. De n-ar fi toamnă, cât ar fi de-absurde Privirile criptate-adânc pe față, Ce poartă ura tot mai des spre maluri. Și cât de greu s-ar È™terge, ce emoÈ›ii! Străvechiul obicei de-a face valuri L-am retrăi în gând, murind, cu toÈ›ii ÃŽn presupusa clipă de pe urmă. C-aÈ™a e moartea, când visezi cu morÈ›ii, Prin toamna care seceră È™i scurmă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate