poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-05 | |
Zâmbind discret și cu mult har -
Cu glasul miere și venin, Tu mă saluți protocolar De câte ori ne întâlnim. Cu nonșalanța unei viespi Te joci cu inima-mi bolnavă - Și nu mai știi cum să mă-nțepi - Să-ți spun mai des că...îmi ești dragă. Apoi te faci că-ți pare rău Și mă dezmierzi și mă alinți - Îmi zici că-s fraier, dragul-tău, Iar eu te cred și-mi ies din minți. Tăciuni aprinși par ochii tăi Când „mă privești printe uluci” - Atât de calzi și-atât de răi Sunt, deopotrivă și mă-ncurci! Ne ferim de toți și toate Parc-am fi leproși, ciumați, Când, de fapt, nu suntem, poate, Decât ,,un pic înnamorați”! N-aș vrea și totuși ne-mpresoară - Printre fugarele priviri - Aceiași tristă înserare Ce-o vom păstra în amintiri. Mai e puțin...La despărțire Aș vrea să te sărut dar tu... Tușești și spui că ești bolnavă Și că-n astă seară...Nu! „Poate mâine sau la vară - Când mi-o trece - e mai bine! - Pentru cei din jurul nostru, Poate că și pentru tine...” În sec - și de astă dată - Înghit, iar, și dezolat Iau mașina către casă - Rămânând „neconsolat”.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate