Am să îmi pun țara în buzunar. Scheletică în ultima vreme. Îi voi lăsa degetele reci să atârne spre glezne. Îi voi acoperi ochii cu Dunărea. Și-l loc de căluș îi voi pune un munte chel cu certificat de înstrăinare. Adus într-un avion de fițe din Sahara.

Și mă voi plimba așa prin Europa - tot a mea. Cu pielea zgâriată de unghiile neîngrijite ale unor amărâți ce se tânguie și se preling pe epiderma mea albă și curată. Până în pantofii Bugatti purtați la ultimul dineu din săptămâna cucuvelelor. Pe care îi voi arunca nonșalant după ce îmi voi face un selfie. Dacă nu mă voi încurca în butoane.

Voi fi ud tot cu Dunărea asta prea lungă pentru țara mea. Așa încât voi mai scurta din ea. Câte un kilometru pentru fiecare, ajunge. Doar să nu se înscrie prea mulți. De unde, Doamne, o seceră atât de fiabilă? Aaa! De la omulețul verde! Doar îl am în tocul de ochelari până la finalizarea negocierii. Intergalactice.

Ce mai, cu muntele o rezolv dacă obosesc! Ceva dinamită din strada pe care se plimbă acum moluștele de peste ocean. Ce vor veni fuga-fuga să le învăț popa prostul când vor afla că acolo totul a fost un bluff. Pus la cale cu inteligență de je și el care va ajunge sigur în pana de la gulerul meu colorat.

Și dacă tot voi fi dispneic, voi învăța să citesc harta și-mi voi pune țara la loc, pe vârf de cap de furnică, înclinându-mă galben la bețișoarele care mă vor hrăni singure, din milă pentru degetele mele rămase în afara lumii...

24 Ianuarie 2017
.........
Orice asemănare cu persoane cunoscute sau necunoscute este pur întâmplătoare