la fântâna arteziană din centru
porumbeii
mănâncă din palmă/ firimituri de pâine cu euri
doar spaima are toxicitate pentru ei
restul
ține de comuniunea dintre om și pasăre
acolo ghizela
am văzut întâia oară punguța/ grâu/ secară/ arpacaș de colivă
s-a lipit întrebarea pe buze
m-ai apostrofat…dacă te-au crescut la borcan de un’ să È™tii
semnul întrebării s-a umplut de rușine
pe-al mirării nu mai aveam curajul să-l chem în ajutor
ghizela ghizela
toate mi s-au tras de la numele ăsta
ai rupt geografia în două cu el
cum se laudă unii că rup în două pisica
eu nu-i cred
pisicile au nouă vieți și din două bucăți cine știe cu ce te-alegi
așa și cu tine ghizela
te-am iubit de frică întâi/ mi se părea că dacă plec atunci o să te iei după mine/ o să arunci cu boabele alea din pungă
ar fi rămas porumbeii flămânzi
prin urmare a fost și un sentiment de compasiune la mijloc
o solidaritate cu poporul înaripat
ultima oară ghizela nici nu mai știu de ce te-am iubit
boabele se terminaseră punga era la coș
porumbeii… cu gușile pline
ai plecat și absența ta a căpătat corporalitate
mă strângea cu furie de gât/ ah ghizela
acum știu de ce te-am iubit ultima oară
nu mai puteam nici să respir