prea multe frunze uscate sunaseră
a vreme pustie
și-mi trimiteau simfoniile în iadul notelor trase pe roată
diapazonul a dat incorect tonul anume
coarda trăirii mi-a fost strânsă în șuruburi de rug transcendent
alergam printre oameni hăituită
de mitice fiare
fără să știu seca spaimei izvoarele

zebrele visului nu-mi ofereau siguranța traversării prin mine

eonii îmi schimbau periodic manichiura vieților
modelele aplicate uneori translucide
îmi ardeau mocnit falangele
podul palmei se transforma în tranșee
niciodată nu-mi erau fade războaiele și trecerea prin ochiul destinului
prin livezi
rășinile gândului
lipeau artroze de zboruri ca beteală
unor ”teiubescuri” de iudă

din portalurile ierbii hrănesc erezii crepusculare
prin artere
foșnesc aripi încărcate de grindină
schimb polii magnetici în decodoare gigantice zațul galactic
îi este luminii compost soarele
sfetnic de taină
fără avertizări de viscol
caniculă
sau cicloane
tălpile mele scrumesc hărțile blânde

în gama repetată obsesiv a portativelor sacre
măcinări de oase
tonul mi se întoarce-n buclă pe masa ursitei în do major
sfios vibrează fa diezul vieții
căutător excentric țin aprig maceta pupilei ocultate
defrișez senin și egal mie însumi
trăiri oarbe
expulzez timpi ce nu și-au armonizat perfect
octave și ritmuri
simfoniilor cosmice

prinse-n trotuare canibale
genunchii mei se transformă fără semnături belicoase
în amnare

cremene-s cerurile din care cobor uneori
cu unghiile tatuate
de fulgere

scapără inima voastră
sau nu