ai putea să mai stai
ființa mea își caută culcuș în tine
ochilor mei le e somn și abur
cafeaua...
am uitat de ea, a evadat din cana
somnoroasă și ea
neatentă și ea
ai putea să pleci
ușa mea e flămândă, greu de mulțumit
trupul meu nu îi mai ajunge
eu rămân mai mult o destinație
nu sunt o ființă în adevăr și sens
ai putea să te ridici, nici ceața nu va mai sta mult
fotoliile se întrezăresc înspre peretele din est
umbra ta și-a făcut culcuș în mine
o simt cum se dezmorțește cum se întinde
am visat îmi spune
eram lângă un loc cu toamnă
împrejmuită de un gărduleț liniștit
din lemn rotund
părea a fi un pătuț pentru un copil
înmormântat în propriu-i somn