poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-30 | |
POLICALIFICARE
Se spune că-ntr-o iarnă, aproape de Ignat, Un porc, văzând cuțitul, s-a pus pe guițat: - Stăpâne, sunt pe-aicea găini și vaci, ovine: Din toate ce-s prin curte, de ce mă tai pe mine? - Păi, vaca dă și lapte, găinile se ouă, Ovinele dau lână, să ne-mbrăcăm când plouă; Utile sunt în curte găini și oi și vaci Și-acu te-ntreb pe tine: tu ce mai știi să faci? Aflăm o-nvățătură ce-i bine să se știe: Util e să-ai în viață mai mult de-o meserie. CÃNILE Pe-un raft înalt, odată, o cană din argint Se adresă vecinei, în voce cu alint: - Ciudat e că stăpânii ne-au pus lângăolaltă! Uitându-te la mine, observi că-s dintr-o altă Condiție sau... rasă… sunt din elită,-n fine, Te rog să pleci departe, să nu stai lângă mine! - Cinstit, vecină dragă, de tine-mi este milă: La fiecare masă din zi mă fac utilă, Iar tu, o fandosită, servești din an în Paște, Doar să-ți păstrezi lucirea. Ci, baremi recunoaște Că îți permiți huzurul și statul pe degeaba Din pricină că alții – și eu – îți facem treaba! Ne-a spus morala unul ce nu vorbea de cești: ”Mărirea-i e, în taină, legată de acești”... LEUL ȘI VALUTA S-a zvonit mai ieri că, undeva,-n savană, Viețuia un leu cu-așa o mare blană Cum nicicând n-avuse vreunul din strămoși! Astfel că turiștii, foarte curioși, Adăstară iute să cunoască fiara: Stăbăteau cu ghidul, într-un jeep, Sahara, Contra unei sume zdravene-n valută (Un așa spectacol merita o sută). Numai unul, poate, foarte curajos Și sărac, pesemne, spuse: merg pe jos! Doar că, din păcate, fiara sta la pândă, Dornică de pradă, mare și flămândă. Iar morala-i veche, dar validă încă: Dacă n-ai valută, leul te mănâncă! Am trimis aceste fabule la concursul ”Ion Cănăvoiu”, încălcând regulamentul care prevede că nu participă la concurs cei care au luat premiul I la secțiunea respectivă în ultimii 3 ani. Eu eram convins că luasem premiul doi în 2014, dar mi-a atras atenția un prieten că era I și am constatat că are dreptate. În aceste condiții, i-am anunțat pe organizatori și i-am rugat să-mi anuleze premiul. Încă nu am primit nici premiul nici vreun răspuns. Dacă mi-l dau, voi dona banii unui prieten umorist în nevoie și voi face dovada aici. Dacă se anulează, vă anunț tot aici. În plus, mă voi autosuspenda pe următorii 6 ani de la secțiunea respectivă (am trimis și epigrame, parodii, carte, dar... ghinion). Cer scuze comunității umoriștilor care participă la concursuri pentru prejudiciile morale și materiale aduse. Îi asigur pe membrii ei că pătimesc mai mult decât fiecare. Nu am primit premiul (cine dorește, să verifice), deci ne putem relaxa cât de cât. Dar cenușa de pe cap mai rămâne, cel puțin o vreme :) (7 dec. 2016)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate