| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2016-10-19 | | 
Admir soarele cum răsare, înc-o noapte nedormită Îi simt tandrețea din raze Inima-n mine s-agită, O calmez cu fraze... Și simt venele cum deodată pulsează Ochii-mi deschiși, mintea-mi visează La întregu-mi trecut, îl revăd în sticlă Cioburi de lacrimi-mi despică Sufletul, cuprins de-o teamă sordidă Încercând inima să-și deschidă Din atrii tâșnindu-i negrul sânge Ce pe-o foaie de hârtie se prelinge Un peisaj sumbru demn de operă de artă Iar acum că-i liniștit, inima-i saltă... Dar cât să țină astă calmitate? Desprins de realitate Pierdut prin gândurile-i amestecate Nu era demn de moarte Calea-i lungă iar sfârșitu-i departe ...Respiră!... Ia-ți doza de oxigen, privește în gol, simți regrete? Parcă pretindeai că-s inexistente, Dar privește-ți în adâncul oceanului din suflet, Cui crezi că-i aparține acel urlet? Ce nu-ți permite să-ți dormi nopțile Abia acum realizezi că-s ale tale șopțile Iar sunetul disproporționat, și-a pierdut glasul, e o adiere de vânt Călătoria-i prin spațiu și timp l-a înfrânt... 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate