Adevărul dormea legănat de minciună,
incertitudinea îi cânta la ureche,
eu mă priveam în visul anatemei
și cârpeam coșmaruri zdrențuite.
Aluviunile mele desenau dantele
pentru rozătoarele mistice
din semințele de bine și de rău.
Festivalul zvonurilor nu se termină
fără măcar o victimă, spre bucuria călăului,
sadic ucigaș al fericirii ștrangulate
și fiartă în lacrimile patimilor.
S-au adunat suspinele, ca bocitoarele
plătite să laude și să jelească amintirile
înainte de prima pomană promisă.
Cu un ultim efort îmbătrânesc un deceniu
în durerea apusului unei lumânări
din care am picurat fierbinte
pe fața adevărului trezit speriat.
Cicatricea arsurii plânge !