E iarnă
Și-nfloresc castanii,
Pe cărarea vechilor iubiri,
Incendii de ninsoare
Stârnesc în promoroacă
Cleștare de amintiri.


***


De privești în depărtare
Orașele în zare-s ninse
Prin deluviul de ninsoare
Abia zărești lumini aprinse.

Mii de fulgi cu disperare,
Spre pământ plutesc ușor,
Ciocnindu-se la întâmplare
Cu dragoste și cu fior.

Voioasă și jucăușă,
De sub blana de zăpadă,
Se arată o brândușă
S-o admire codrul toată.

Luna cea înfrigurată,
O privește temătoare,
Căci brândușa-i amuzată
De natura visătoare.

Vântul parcă e turbat
Și izbește într-o clipă,
Zborul norului crispat
Ce se pierde în derivă.

Fumul se înalță în zare,
Dintr-un horn cam schilodit,
Ceața crește tot mai mare
Peste orașul amorțit.

Fără foșnet se răsfiră,
Norul palid sclipitor,
Iară codrul se tot miră
Cum de bradul e actor.